ÎNTR-O CASĂ‚
Mai știi casa aia mică
Unde soarele în zori aducea cântări de pace?
Parcă s-a topit în nori
Și în ușa ei deschisă
Mama tace, tata tace….
Lacuri mari au strâns sub pleoape,
Ape limpezi și adânci ca oglinda cerului.
Din tăceri își strâng puterea
Să vegheze într-o noapte,
Munți de griji s-arunce-n mări:
Mama cu suspinul ei, tata tot privind departe.
Ne privesc din vechi albume,
Din îngălbenita lume destrămată-n amintiri.
Cât erau atunci de tineri…
Era într-o zi de vineri:
Mama cântă de Isus, tata ‘nalț-o rugăciune.
Parcă ieri veghea gutuiul
La fereastra dinspre stele unde înfloresc mistere.
Somnul lin venea zâmbind,
Printre genele prea grele
îi zăream ca într-un gând:
Mama încet pășind prin casă, tata povestindu-i blând.
Anii grei și-au pus povara peste chipurile lor,
Au rămas un vechi decor într-o ramă din perete.
Doar în suflet, mai adânc, amintirile mai dor…
Timpu-acoperă cu cețuri chiar și clipa aceea-n care
Mama ne ținea de mân, tata ne umbla prin plete
Răni deschise, răni prea grele…
Doamne, fă un nou pământ mai aproape, mai curând
Să ne ținem iar de mână
Într-un cerc de legământ,
Într-o casă de lumină: tata, mama și copiii împreună.
Gabriel Rusu
Material preluat de la www.intercer.net
