Ziua plinătății
Autor Florin Laiu
Stă înaintea mea o zi tristă,
În care turmele se vor împrăștia
– O zi de nori și neguri și furtună –
În ciurul crizei toate vor cădea.
Va fi o zi de despărțire mută
Și de uimire tot mai caldă, mai cerească,
Da, toate, acestea cor veni
Ca profeția să se preamărească.
Cu ochii unși de-ai harului colir,
Privesc în spirit dincolo de plângeri,
Și, dincolo de-nvălmășeală și trădare,
Zăresc o altă zi, râvnită chiar de îngeri,
Ce nici Enoh nu poate s-o măsoare;
O zi în care camera de sus,
Golită de privirile și de pașii lui Iuda,
Se va umple luminos de Iisus.
Slăvită zi, prea mult îndepărtată,
Prea mult împinsă în necunoscut!
Soarele tău ne trimisese o rază,
Dar nu L-am cunoscut.
Sau ne-a orbit mângâietoarea slavă?
Dar cum va fi, când plinătatea de lumină
Se va zvârli maiestuoasă în zenit?
Să părăsim, dar, gălăgia poftei
Și-orice tovărășie de otravă,
Căci vremea s-a-mplinit.
Să alergăm cu fețe luminoase,
Născându-ne din zori, în haine sfinte,
Ca roua și ca ploaia, o oștire
Ce nu se poate stăvili.
Să clocotim de fapte și cuvinte,
Constrânși de adevăr și de iubire,
Să pregătim cu dor și grabă magistrala
Pe care Împăratul va veni!
Da, va veni cu siguranță ziua.
Întreg pământul inundat de slavă
Și răscolit se va înfiora.
Aceasta va fi Ploaia cea Târzie
Și „sigilarea” oastei, „strigătul cel tare”
Ce-n miez de noapte ne va lumina.
Dar unde vor fi pruncii mei atunci?
Și unde vei fi tu, când ziua-aceea
Va împărți în două mari armate
O lume înrobită de păcate?
Trezește-ne Sfânt Spirit și dă viață
Acestei văi pline de oase și pretenții,
Fă-ne triumf și fă-ne dimineață,
Și fă din orice scaun și amvon
O rampă de Armaghedon.
Și taie-n mine, azi, în carne vie,
Răspuns la cercetări din Orion.
Mai 1986
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
