Va bate ceasul
Autor Florin Laiu
Va bate ceasul lumii; în curând,
Un ultim dangăt va suna-n vecie.
În inimile surde la Cuvânt,
El va tăia adânc în carne vie.
Va bate ceasul lumii, lung va bate
Sentința grea a zile de apoi.
Din letargia scumpelor păcate
Vă veți trezi atunci – târziu! – și voi,
Dar va fi prea târziu în acea zi,
Când ceasul lumii va suna-n vecie,
Căci nu cu îndurare va veni,
Ci cu sclipiri de groază și mânie.
Nu râdeți, că vă cheamă veșnicia
Ca să răspundeți pentru-a’ voastre fapte.
Se va preface-odată-foc mânia
Și va-amuți batjocura în noapte.
Oglinda pusă dreaptă înainte
N-o veți putea privi cu frunți senine.
Veți rămânea atunci fără cuvinte,
Cu fața descompusă de rușine.
Și milă nu va fi, da, nu va fi,
Când ceasul lumii negreșit va bate.
Ce triste amintiri vor răscoli
Regretele prea mult întârziate!
Nu pot să spun ce vai va fi atunci.
Va ustura nuiaua conștiinței,
Când răzbunarea dreptelor porunci
O vor afla și fiii și părinții.
O, voi ce azi slujiți cu-atâta trudă
La porcii libertăților nesfinte
Și zilnic vă hrăniți cu foame crudă
Sub roșcovul speranței care minte,
Întoarceți-vă, astăzi se mai poate,
Mai sunt câteva clipe generoase.
Când ceasul tainic ne-ndurat va bate,
Se vor sfârși chemările duioase.
Va bate ceasul lumii; poate mâine
Un ultim dangăt va suna-n vecie.
Grăbește-te, să nu pieri ca un câine
În ziua de furtună și mânie.
1974
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
