Urmând Mielului
Umblând cu El în fiecare zi,
Păstorul Miel mă duce la pășune.
Și nu sunt singur eu, ci multe mii,
Căci mare e oștirea celor vii,
Ce numai adevărul au a-l spune.
Umblând cu Domnul, fără vicleșug,
Stau sub smochin și cercetez Cuvântul,
Și inima îmi arde ca un rug.
Unde-aș putea de Duhul Lui să fug?
Când slava Lui va umple tot pământul?
El îmi deschidea mintea să-nțeleg
Minunile Scripturilor uitate,
Și taine vechi cu Domnul le desleg,
O, ce frumos e Adevăru’-ntreg
– Dar totdeauna-i taină jumătate–!
În fiecare zi la apa vieții,
În fiecare zi sub crucea Lui.
Aceste vremi le așteptau profeții,
Sculându-se din zorii dimineții,
– Căci cei ce dorm, sunt orișicând destui.
Chiar lucrul trecător merge mai viu,
Și banul mai curat mă reprezintă.
De poftele din lume nu mai știu,
Și socotesc venite prea târziu,
Ispitele ce inima-mi alintă.
La capătul de dincolo al căii,
Cu Mielul Crucii voi umbla și-atunci;
Voi sta la masa Lui de-a lungul văii,
Așa cum azi, prin mijlocul văpăii
Trec, împlinind mărețele-i porunci.
Cu Domnul meu în fiecare zi…
– O, de n-ar fi aceasta o minciună! –
Cu El am învățat a vă iubi,
Cu El nu mă mai tem a sărăci,
Doar să rămân cu Domnul împreună!
Aș vrea să Te urmez oriunde mergi,
– Dar nu cum a promis odată Iuda, –
Iisuse ce păcatele îmi ștergi,
Mă mustri iar, dar știu că mă-nțelegi:
Tu ești odihna mea de toată truda.
Tu ești cu mine, viziunea mea
Și planul meu, și imn de-apocalipsă,
În noaptea grijii Tu-mi ești sfântă stea,
Tu-mi ești veșmânt de har și osana,
Ca să nu fiu cumva găsit cu lipsă.
Nu sunt mai tare decât Petru, eu,
De-aceea Îți cuprind piciorul, iată!
Nu garantez pe simțământul meu.
Dar să te părăsesc în ceasul greu?
O, niciodată, Doamne, niciodată!
Sursa: www.florinlaiu.com
