Să fim lumină
Pentru absolvenții seminariști
Autor Florin Laiu
Prea mult amar e-aici și întuneric!
Se-așteaptă cineva să intervină
Și, străpungând văzduhul luciferic,
Să-mprăștie miresme și lumină.
Prea multă-nstrăinare și cruzime
E-n jurul nostru și e numai fum…
Umplute cu absurd și fără rime
Sunt cântecele veacului de-acum.
Pe cele zece torțe înălțate,
Le stinge duhul lumii într-un râs…
– Se vrea, fără lumină, libertate,
Și raiul pe pământ fără Iisus –.
Noi învățăm, nu doar să ducem torțe,
Nu doar să spargem vasele de lut,
Ci am primit nestăvilite forțe
Să fim lumină aproapelui pierdut.
Noi am primit în suflete tăria
De-a trece peste șerpi și peste regi,
Trăindu-ne pe rug apostolia
De-a fi lumini înalte și întregi.
De-aceea Domnul cerului ne trece
Prin acest veac de umbre și de gropi,
Ca să-nvățăm în ceasul unsprezece
Să fim lumini pe drum, și nu doar popi.
Mai buni ca alții nu suntem, în sine,
Și nu avem în carne foc mai sfânt,
Dar Spiritul lui Christ ne întreține
Să fim lumină lină pe pământ.
Și glasul ni-i strigare, nu descântec;
S-audă chiar și morții vom striga.
Să vindecăm pe cei robiți de pântec,
Să fim lumină, zbor și osana!
Chiar când, ținuți de umbre, tot mai zacem
Prin baștina și mlaștina de-aici,
Noi, cetățeni ai cerului ne facem
Să fim lumini de sori, nu licurici.
Plecăm în câmp, la proba de credință,
Pe drum de neîntors, doar cu Iisus.
Prin El vom căpăta și biruință,
Să fim în veci lumini fără apus.
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
