Rugăciunea lui Daniel
O, Doamne, către tronul Tău de har
Deschid fereastra inimii zdrobite,
Departe de al patriei hotar,
În miezul unei lumi nelegiuite.
Am înțeles din cărți, din profeție,
Că ziua rezidirii e aproape
Și iar mi s-a trezit speranța vie
Pe care anii n-au putut s-o-ngroape.
Dar, Doamne, am făcut atâtea rele,
Ne-am răsculat și ți-am călcat Cuvântul.
Rușinea noastră cine s-o mai spele,
Că ne-am făcut de râs în tot pământul!?
A Ta este dreptatea, drept ai fost,
Că n-am primit pe robii Tăi prorocii.
Mai marii ne-au tot pus la adăpost
Să nu-Å¢i pricepem frământarea vocii.
Cu regii și cu preoții în frunte,
Trecut-am peste Lege în păcat.
Și tinerii și tâmplele cărunte
În așteptarea Ta Te-am înșelat.
Rușine nouă, astăzi, când culegem
Blestemul semănat de generații.
O, poate nu-i târziu să înțelegem
Că noi suntem aicea vinovații!
Și-acuma, Doamne, Dumnezeu al milei
Care ne-ai scos pe vremuri din Egipt,
O, iartă-ne și adu zorii zilei
Peste Sionul dărâmat și fript!
Nu prin al nostru merit îndrăznim,
Ci prin dreptatea Ta și-al Tău renume,
Căci ai promis că din Ierusalim
Vei lumina cu har întreaga lume.
Ascultă, Doamne! Doamne, ia aminte!
Nu zăbovi să-Å¢i împlinești cuvântul!
Din straturi de ruini și oseminte
Să-nvie Casa Ta și tot pământul!
Sursa: www.florinlaiu.com
