Psalm nupțial
Iubirea voastră-i duh de floare rară,
Un arc ceresc de adevăr prezent,
Ca trâmbița de foc ce ne-nconjoară
În așteptarea marelui Advent.
Să fie, dar, Iisus coroana voastră,
El, singurul ce are drept să-nvingă
Și nici o spaimă, dură sau măiastră,
Evlavia credinței să n-o stingă.
Tu ești o stâncă vie, mire drag,
Așa te vrem, și stâncă salvatoare.
Tu să ridici deșteptătorul steag
Pe munții adormiți în sărbătoare.
De mâine vei fi stâlp de sanctuar,
Fii drept mereu și bun ca Legea sfântă.
Cărarea străbătută cu amar
Să nu-ți îndoaie pasul care cântă!
Iar tu, mireasă ce privești spre cer,
Sfioasă ca o roză de cărbune,
Tu ești un diamant, un giuvaer,
O ramură cu poame dulci și bune.
Tu ai să faci din casă Paradis,
Cântare de cântări mângâietoare,
Ca să-l primești cu sufletul deschis:
Nu este el, iubirea ta cea mare?
Să sprijini brațul lui în rugăciune.
Și tu s-o sprijinești pe ea mereu,
S-o depărtezi de rău, de-amărăciune.
Iubește-o cum ne-ndeamnă Dumnezeu.
Ca să aveți deplina fericire
Să vă-mplinească Domnul ce doriți;
Să revedeți pe-ai voștri-n nemurire,
Nedespărțiți în veci, nedespărțiți.
Sursa: www.florinlaiu.com
