Protestul maimuțelor
Autor Florin Laiu
Odată o maimuță din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit malițioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă…
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniți un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcați în plop…
Nu sufăr comparații cu tristul regn uman,
Sunt mulțumită, nene, că-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aș deveni port-bâtă și nici informator;
Și cum progenitorii maimuță m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se junghie, se fură?
Nu veți vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorțate și prunci lăsați pe stradă.
Cine-a văzut în hoardă vreun irațional
Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?
Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniții,
Nu prea avem știință, n-avem nici superstiții,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Și nu plătim pe alții să facă rugăciuni.
Ați întâlnit prin codri vreun cimpanzeu bețiv,
Gibon care să-njure sau pavian parșiv?
Cât am umblat eu creanga, scuzați, n-am observat
În obștea simiască, cocotier privat,
Nici garduri și nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâți în taină de-așa zise mame.
Lipsesc și teroriștii, n-avem corupți, nici duri,
Nici țari, nici prim-miniștri pe care să-i înjuri.
La mondiale suntem cu mult în urmă noi,
Încât n-am fost în stare de nici un prim război.
Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziții, de orizont obscur,
Noi n-avem drepți în temniți, nici versuri puse-n lanțuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin șanțuri.
E drept, n-avem miliții în junglă, dar nici mafii,
N-avem un staff al morții, n-avem nici măcar stáfii!
(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park
Dar maxima rușine-i să pui pe alții-n țarc).
Eu vă invit pe toate acum la rațiune:
Nu promovați această credință de minune;
Să nu apară-n junglă manipulări în masă,
Cu dogme și partide în lupta lor de clasă.
Mă tem că ne pândește o nouă cruciadă,
O convertire a hoardei în monștri fără coadă.
De-o să vedeți vreodată c-am coborât din pom,
Maimuțărind făptura care își zice om,
Opriți-mă la vreme, să nu evoluez
Și, ajungând ca lumea, să nu știu ce să crez.
I-adevărat că omul a coborât, ca soi,
Dar, bre, fiți rezonabili, n-a coborât din noi,”
București, 1990
SURSA: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
