Priveam câmpiile spre seară
Autor Florin Laiu
Priveam câmpiile spre seară
Împurpurate-n asfințit.
Zbura un vânt de primăvară,
Miros de câmp – parfum vrăjit.
Și cum priveam la nesfârșit,
Părea și sufletu-mi vioară
Vibrând adânc și potolit
O melodie dulce-amară.
Și flori se închinau seduse,
Și soarele-nchidea grăbit
Potiru-acelei zile-apuse,
Spre un edenic răsărit.
Și o simțeam parcă în mine,
Fiindcă în preajmă se-nnoptase,
Speranța zilei care vine
Îmi stăruia adânc în oase.
Uitând de patimile iernii,
Chiar pasul îmi era cântare
Și rugăciune de vecernii
Și zbor de sfântă așteptare.
Înaintând simțeam, știu bine,
Parfum de ierburi noi pe vânt,
Dulceața zilei care vineri
Și-a unui nerostit cuvânt.
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
