Noi
Autor Florin Laiu
Noi ne-am hrănit cu harta-aceea dulce,
Cu profeția ei desfășurată
Și am știut că Domnul ne conduce,
Chiar dacă n-am cuprins lumina toată.
Peste nădejdea noastră a trecut
Potop de încercare și ocară,
Atunci însă chiar lumea s-a temut
Că va veni Christos a doua oară.
Noi am rămas aceiași adventiști,
Cu-aceeași hartă veche, îngerească,
Și dintr-o sută de apostoli triști,
Azi milioane sunt și-or să sporească.
De șapte generații am crezut
Că suntem generația Ilie,
Și ca Ioan, lucrarea ne-am făcut,
Și-o facem încă, noi cei din pustie.
Ce suntem noi? Doar glasul unui înger,
Un ultimatum lumii apostate.
Noi dăm luceafăr inimii ce plânge,
Și credem încă, pașnici, în dreptate.
Credința noastră nu-i un simplu „-ism”
Ea e speranță vie și iubire.
Noi spunem dor când spunem adventism
Și zguduim pământul de trezire.
Vine Iisus! Nu pot să-I stea în drum,
Profeții falși sau ironia lumii.
Noi inima-I deschidem de pe-acum,
Sub cele patru zări ale furtunii.
Va reveni Iisus într-un Sabat,
– În ziua când puțini Îl mai așteaptă–
Și-L așteptăm cu dor neîmpăcat:
Curaj, creștini, treziți-vă la faptă!
Martie 1985
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
