Maria
De n-ai fi adormită în pământ,
În rând cu toți profeții și martirii,
Te-aș întreba de taina mântuirii,
Femeie demnă din poporul sfânt!
Ca îngerul ți-aș spune „Pace ție!”
Că mare îndurare ți s-a dat,
Ca-n trupul omenesc ars de păcat,
Să naști pe Nenăscutul din vecie,
Pe cel ce este Fiu de Dumnezeu
Să-L dăruiești ca fiu de om, în carne,
Ca rânduiala morții să răstoarne,
Luând asupra Sa păcatul meu!
Ferice-n veci de tine care-ai fost
Fecioara înțeleaptă și smerită,
Care-a zis „da”, când cea nechibzuită
S-ar fi temut că pierde-un adăpost.
Te fericesc din nou când mă gândesc
Că Fiul te-a slujit cu grijă multă,
Chiar dacă mai ferice-s cei ce-ascultă
De toată Legea sfântă și-o-mplinesc.
Noi ascultăm îndemnul tău profetic:
„Să faceți tot ce vă va spune El!”
Și haina Lui ni-i singurul model
Nepângărit de carne, fără petic.
Nu rugăciuni ți-aduc și nici cântare,
Iubita noastră soră, Miriam;
Sunt fericit că în același neam
Am azi cetățenie de onoare.
Că pot să îngenunchi la fel ca tine,
La ieslea Lui cea plină de mister,
Și tot lăuntrul meu bătut de ger
Să se-ncălzească și să se lumine!
Sursa: www.florinlaiu.com
