Manifest 1988
Autor Florin Laiu
E vremea să ne-ntoarcem la origini,
Acolo unde toți gândeam un gând.
Lăsând în seama lumii alte pricini,
Să ne întoarcem înapoi, plângând.
Să retrăim acea Dezamăgire
De care ni-i rușine uneori,
Și să renaștem astăzi în unire
Cu pionierii noștri jertfitori.
E vremea să lăsăm orice paradă,
Chiar poezia s-o silim să lupte,
Și ochii să-i silim, uimiți, să vadă
În care locuri fronturile-s rupte.
Ne este greu să recunoaștem totul?
Nu știm nici astăzi unde am greșit,
Din care duh s-a închegat complotul
Contra lumini care ne-a unit?
E timpul cel fierbinte al soliei,
E timpul dens, prea plin de început,
E ora potrivită să se știe
Ce-i de făcut și ce-i de desfăcut.
Alegeri, adunări de sărbătoare,
Luni noi, sabate, sfaturi și măsuri,
Nu ne vor oferi vreo vindecare,
Cât timp rămânem noi cei vechi, impuri.
Treziți-vă, lăsați părerea lumii,
Stricați tovărășia de infern,
Și rupeți, prin credință, orice funii
Ce nu vă leagă strâns de Cel Etern!
E vremea să trăim, să știm ce suntem.
– Pentru cunună, merită să riști !–
Să ne iubim vrăjmașii, nu eroarea;
E timpul să fim una, adventiști !
Februarie 1988
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
