Maiestate
Iată-mă Doamne-naintea tronului Tău,
Ca să mă-nchin în ceasul vegherii curate.
Florile negre cu-adânci rădăcini către rău
Nu le mai ud cu lacrimi de rea pietate.
Iată-mă, Domne, salvat cu privirile Tale,
Din deznădejde și false nădejdi temporale.
Peste adâncuri voi trece, prin cumpăna nopții
– Apără, Tu, pe cine-ai iubit și chemat!–
O, dacă teama cu nelegiuite emoții,
S-ar nărui peste freamătul ei blestemat!
Biruitor voi rămâne atunci în lumină,
Urmă a pașilor Tăi, cu inima plină.
Ca de noroi noaptea acoperă toate
Câte-s din lume, câte se-ncing de sfârșit.
Doamne, așteaptă-mă, smulge-mă Tu din păcate,
Dă-mi mâna Ta, încă un pas și-am ieșit!
Iată-mă Å¢ie, vinele mușchii și nervii,
Împovărați de har, să Te-asculte ca servii.
Iată-mă, Doamne, salvat prin minunile Tale!
Bunul meu plan mă-mpingea înainte spre iad.
Tu ai venit, ca o piatră oprită în cale,
Venită la timp, să mă facă o clipă să cad.
Vindecă-mi, Doamne, sufletul plin de rușine,
Împărtășește-mă Tu cu iubire de Tine.
Fă-mă statornic în Tine, în lumea de soare,
De unde s-aduc printre semenii mei vindecare.
Multe aș vrea să-Å¢i vorbesc, și s-ascult mai ales,
– La tronul Tău nu-i niciodată furtună –
Din pomul vieții fructe de preț am cules
– Din tronul Tău nu izvorăște minciună–
Deschide-mi Tu poarta cetății de aur,
Du-mă acolo în ne-nchipuitul tezaur.
Du-mă acolo, cu inima toată, cu duhul,
Ca să nu văd și să nu mai aud altceva.
În jurul meu umple de Tine văzduhul,
Tot mai aproape să fiu de inima Ta.
Sursa: www.florinlaiu.com
