Mă voi întoarce
Autor Florin Laiu
Mă voi întoarce-acasă într-o zi,
În țara mea, la vatra părintească.
Pe drum de cer, prim fum de pribegii,
Apropierea ei să mă sfințească.
Mă voi întoarce-acasă. În curând
Îi voi vedea pe Tata și pe-ai mei.
Că nu mă mai împacă nici un gând
Decât să fiu acolo, lângă ei.
Ce voi simți atunci când voi păși
Prin poarta veche ce-a rămas deschisă,
Când fiecare pom îmi va privi
Întoarcerea în slava nedescrisă!
Mă voi întoarce-acasă, ca să pun
Piciorul meu pe neuitatul prag,
Să-ngenunchiez acolo și să spun
Adio soartei mele de pribeag.
Că nu voi mai lăsa pentru nimic
Lumina și miresmele dintâi,
Și voi avea atuncea, cât de mic,
Un loc în univers și-un căpătâi.
Mi-e dor de curtea noastră și de frații
Ce-au plâns răniți, cu fețele în palme,
Când, încrezut, din luminoase spații,
Am coborât în lumea de sudalme.
Mi-e dor de vatra noastră înstelată
Și de iubirea Fratelui mai mare.
Grădina-aceea, s-o mai văd odată,
Acolo sus, la marea sărbătoare!
Mă voi întoarce-auzi? Mă voi întoarce,
Așa olog, târându-mă-n genunchi.
Și ultima putere mi-o voi stoarce,
Strigându-mi bucuria din rărunchi.
În ziua-aceea nu voi întreba
Pe nimeni de nimic, ci mă voi duce
Pe orice drum deschis în calea mea,
Pe urmele de oi și pe la Cruce.
Și voi ajunge-acasă lângă Tata,
La masa bucuriilor dintâi.
De-un ultim drum sunt vesel și sunt gata,
Iar tu, planetă neagră, ai să rămâi.
Căci mi s-au dat arípi de porumbel
Să zbor mai sus de lumea ta de sânge,
La Tatăl veșniciilor, la El,
Acolo unde-n veci nu voi mai plânge,
Ci voi cânta cu inima, cu gura,
Cu mâinile pe harpă lunecând;
Un snop de laude-mi va fi făptura
La tronul nemuririi, în curând.
Ian. 1978
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
