Autor Florin laiu
Mă voi întoarce-acasă într-o zi,
În strălucirea sfântă-a țării mele.
Cu dor și cu credință voi păși
Prin poarta mântuirii către stele.
Și voi lăsa acest pământ străin,
Cu jocurile lui de foc și moarte;
De sărbătoarea-i plină de venin,
Departe voi fugi, tot mai departe.
În țara mea iubită am s-ajung,
Ca un copil cu sufletul fierbinte.
Să fie drumu’-acesta cât de lung,
Voi merge cu credință înainte.
Voi revedea după atâta vreme
Căminul bucuriilor dintâi;
La țărmul mângâierilor supreme,
La casa Tatei, suflete, rămâi.
Și nu voi mai călca, o, niciodată
Hotarul țării mele înapoi,
Cu inima de dor înmiresmată
Voi rămânea, dragi îngeri, printre voi.
Da, niciodată nu voi mai pleca
Cu inima pe drumul spre Egipt,
Acolo unde-n bucuria mea,
Cuțitul răutății s-a înfipt.
Te voi lăsa, pământ țesut de oase
Și aburind de sânge de martiri,
Cu spaime și cu râpi întunecoase
Săpate diabolic în priviri.
Mult n-oi mai sta, încovoiat sub vreme,
În țara miliardelor de robi,
Ce-și sapă-adânc, prin veacuri de blesteme,
Cu-atâta trudă, propriile gropi.
O, harpa mea, mi-e tare dor de-acasă
Și sufăr ne-mpăcat printre străini.
Aud mereu o limbă ne-nțeleasă
Cu vorbe și gramatică de spini.
Mă voi întoarce-acasă într-o zi,
În raiul frumuseților natale;
Și rănile de-acum s-or odihni
Când voi sfârși în cântec astă cale.
La masa întâlnirii, cea bogată,
Cu ochi jucând în lacrimi și scântei,
Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,
La locul meu știut, printre ai mei.
Și voi cânta atunci așa cum simt,
Și voi sălta cu strigăte-n tării.
Voi fi mereu o coardă de argint
În simfonia marii bucurii.
Iunie 1974
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
