Lume
Autor Florin Laiu
Lume îmbătată de păcate,
Legănată zilnic de minciuni,
La atâtea răni nerăzbunate
Și sălbăticii civilizate,
Câte crime vrei să mai aduni?
Ca un lagăr ești, amar pământ,
Căci nu știu ceva mai plin de groază,
Unde rele toate câte sunt,
Au făcut cu moartea legământ;
Unde legea patimii nechează.
A intrat în suflet poluarea,
Și-a bătut Satan în el un cui;
Ne-a pătruns și gândul și purtarea,
Ne-a sucit în îndoieli cărarea
Ca să fie sufletul al lui.
Anii ni se sparg așa în zare
Ca baloane lucii de săpun.
– Fie viața iad, sau numai soare,
De ce, totuși, gândul morții doare
Și pe înțelept și pe nebun? –
Înhămați și înjugați la soartă,
Suntem plini de-ai răului microbi.
Viața noastră-i putredă, deșartă;
Pentru-n colț de pâine, câtă ceartă,
Sânge și sudoarea grea de robi!
Când îți vei opri, sărmană lume,
Sărbătoarea crâncenă, de fum?
Valul tău de sâlnicii în spume,
Marea ta de săbii și de ciume,
Oare nu s-or liniști de-acum?
Ascultați voi, măcelari de lege,
Canibali de suflete și hoți!
Fiindcă ați sădit fărădelege,
Nu va trece mult și-i veți culege
Poamele sălbatice cu toți!
Hitler, Stalin, Mao ne-au mirat
C-au putut să fie atât de câini
– Lângă ei un înger e Pilat –
Au semnat sentințe și-au mâncat,
Nici măcar nu s-au spălat pe mâini.
Dar și ei, vă spun, au început
Ca și noi, cu rele mici, ascunse,
Apoi dușmăniei s-au vândut:
Într-un scaun n-au mai încăput,
Și nici lumea nu le mai ajunse.
Tu, care clocești cu grijă-n gând,
Ouăle șerpești de dușmăniei,
Într-o zi vei alerga țipând,
Căci din coaja corcolită blând
Vor ieși balauri o mie.
Ce virtute, oare, va-nvățat,
Zdrențelor să puneți nobil petic?
Spiritul de har l-ați alungat,
Întărind la Roma în palat
Scaunul pontifului eretic.
Las’ că vine ea și judecata!
Nu vezi că-ntr-acolo toate merg?
Cel ce-ai fost călău la suflet, gata,
Îți va strânge-ndată beregata
Ștreangul unui ultim Nürenberg!
Lume rea, cu toate c-ai împins
Jertfele istoriei la margini,
Cerul mâna bună ți-a întins,
Ca să-ți schimbe-n veșnic paradis
Geografia tristă de paragini.
Va veni și sfânta liberare,
E aproape vremea ei de-acum.
În pustia lumii vor apare
Galaxii de flori nepieritoare,
Un ocean de grații și parfum.
1973
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
