Limba
Limba este pom de viață
Sau e câmp de mărăcini.
E o uliță și-o piață
Cu neguțători străini.
Limba-i clopot viu de soare,
Sau e gamă de nuiele.
Ce blestem pentru popoare-i
Pălămida limbii rele!
Limba leagă sau desparte,
Limba-i viață sau e moarte.
Multă lume și mulți zei,
Cresc din rădăcina ei.
Limba-i fier de plug, cuminte,
Sau e-o cruntă baionetă.
Chiar de-o-nveți în cele sfinte,
Tot dintr-ale ei repetă.
Azi, aduc ca jertfă vie
Limba mea risipitoare,
Și Te rog s-o faci să fie
Ancoră-n adânc de mare.
Limba mea să Te slăvească
Prin cuvinte sau tăcere;
Sinceră și românească
Să aducă mângâiere.
Ca o punte, îndrăzneață
Fă-o Tu spre inimi multe.
Pune frâu și pune viață
Limbii mele, să Te-asculte!
Sursa: www.florinlaiu.com
