Laodiceea
Å¢i-am pus în față ușă larg deschisă,
Prin care curge soare și puteri,
Prin care îndurare nedescrisă
Se varsă azi mai multă decât ieri.
Å¢i-am pus în față tronul Meu de har,
Întemeiat pe Legea neschimbării,
Întruchipând măsură și hotar
Între vecia vieții și-a uitării.
Å¢i-am pus în față timpul cel mai scump
Și flacăra cea tare a nădejdii,
Ca să-ți topesc păcatele de plumb
Și lanțurile tale de primejdii.
Å¢i-am pus în față unica favoare
De-a fi tu, generația din urmă,
Care, pășind sub steag triumfătoare,
Istoria păcatului o curmă.
Å¢i-am pus în față ușă larg deschisă,
Dar Eu aștept de mult la ușa ta.
De ce, Laodiceea, stai închisă?
De ce nu vrei desăvârșirea Mea?
Ca negustor valdez îți bat în poartă
Și-aștept, Aleasă Doamnă, să-mi deschizi,
Ca să-ți ofer comori de altă soartă
Ce-mbogățesc pe cei săraci și-avizi.
Laodiceea mea, Laodiceea,
Logodnă nesfârșită, dor nestins!
Când vei găsi în inima ta cheia
Și dragostea dintâi, și zel aprins?
Sursa: www.florinlaiu.com
