În loc de disperare
Aș avea din nou ocazia să-mi plâng anul,
clipele și zilele rebuturi,
să umezesc ruinele planurilor mele,
să cânt durerea vremii
care nu se-ntoarce.
Aș avea din nou ocazia
să-mi privesc îngrozit urmele,
să-mi înjosesc inima ce fără de voie se înalță,
să-mi examinez defectele
sub razele dreptății veșnice.
Aș putea să fac un legământ mai tare,
ca, peste un an să mă întâlnesc cu mine însumi,
în același punct pe spirala vieții,
cu aceeași mare nevoie de iertare.
Sau aș putea să mă obișnuiesc
cu ocolirea pustiei, cu petele inimii,
știind că sângele meu nu poate să mă spele.
Aș putea să mă obișnuiesc
cu nedesăvârșirile mele,
vorbind în același timp
de puterea lui Christos,
ca de o stea depărtată.
Dar în loc de toate acestea,
îmi voi mărturisi convingerea înnoită
că nimic bun nu locuiește în mine.
în tot ce-aștept eu de la mine însumi…
Mă voi mulțumi cu perfecțiunea Lui,
cu lacrimile evlaviei Lui.
Mă voi mulțumi cu iubirea Lui neînțeleasă,
cu harul care-mi este de-ajuns.
Nu ținte mi-au lipsit, ci Å¢inta.
Nu străduinți, ci crucea-n orice zi purtată,
în orice simț și-n orice zâmbet Crucea,
răbdarea Lui în mine onorată,
și graba de-a-I aduce bucurie,
cu fruntea odihnită de robie.
La dreapta Crucii Lui, pe crucea mea,
Eu am găsit un loc în Univers
– omorâtor de timp, tâlhar de privilegii,
cu nume aproape bun de șters….–
Aici găsesc că totul este bine,
că toate-s pregătite pentru mine:
și sângele lui Christ, și Duhul Lui,
făgăduința zilnic pronunțată,
și pacea mea prin har asigurată.
Cer Domnului c-an ziua ce-a venit,
oriunde datoria mă va duce,
Eu să rămân mereu mai umilit
și să rodesc de-acum, neobosit,
din locul meu cel sigur de la Cruce.
Sursa: www.florinlaiu.com
