Imn misionar

Pe drum de milenii, ieșind de prin ceață,
În inimi și-n glasuri prezentă,
Sub steagul credinței și-al păcii în față,
Ai fost pâinea noastră, onoare și viață,
Sublimă solie adventă!
 
Spre-o lume mai bună ne-ai fost legământ,
Motiv de război și de pace.
În lupta deschisă-ntre cer și pământ
Ești sabia noastră cu duh de avânt,
Cuvântul de foc ce nu tace.
 
Noi știm adevărul, și el e putere
Mai tare ca iadul și moartea.
Cunoaștem și noi omeneasca durere,
Dar știm că și-n lanțuri Cuvântul nu piere –
De veacuri cu El ne e partea.
 
De-aceea și ura și pumnul în luptă
Ne-ar face de rând, nu de seamă.
Și-atunci de ce forța, din ură țesută,
Se-ntinde-mpotriva Cuvântului, mută?
Dreptatea-i cu noi și li-i teamă.
 
Dar noi nu ne temem; aceasta ni-i lege,
Căci cerul ne stă înainte.
Luceafărul vieții pe toți să ne lege
În singurul pas ce-l putem înțelege:
Spre țara nădejdilor sfinte.
 
Da, vine și ziua! Pe Christ L-așteptăm,
Aceasta ni-i scumpa solie.
Sub aripa ei am crescut și zburăm,
La gândul acesta, suspuși, îndurăm
A șarpelui veche mânie.
 
Fugind de chemarea salvării cerești,
O lume își caută rostul
Pe calea cea largă, pe căi pământești,
Împinși de nevoi și atrași de povești,
Săpându-și în lut adăpostul.
 
Noi astăzi le-ntindem solia iubirii,
Mereu către oameni prezentă.
Acum este timpul să cânte zefirii
Și trâmbiți să sune în cinstea-nnoirii:
Trăiască solia adventă!
 
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php