Diasporei (II)
Autor Florin Laiu
Cât despre mine, eu și casa mea
Ne-om închina mereu doar Celui care
A construit un cer, pământ și mare,
Și a iscat izvoare-n urma Sa.
Lăsăm sub colburi datina străbună,
Iar zeii noi, deja i-am alungat.
Noi punem foc la orișice păcat;
Nu vrem să ducem viață de minciună.
Eu am ales cu-ai mei de la Exod,
Ca să slujim pe Domnu-n orice vreme,
Și-n lumea ce sub bolți de fier se teme
Credința noastră se adună-n rod.
Da, eu și casa mea nu vrem să bem
Din vinul Babilonului cel mare,
Și-n drama ce se-apropie în zare,
Nu vom purta al dezonoarei semn.
Intrăm în legământul lui Iosua.
Chiar soarele uimit, oprit pe cer,
Așteaptă oameni noi, nu bolți de fier,
Din vastul Orient și până-n SUA.
Așteaptă cerul noi piloni de rugă,
Pe care să așeze veșnicii,
În timp ce, la lumeștile prostii,
Căzând, prea mulți luceferi se înjugă.
Alegeți astăzi cine-i de slujit!
Eu nu voi accepta să fiu computer,
Nu pot altfel. Aici voi sta ca Luther,
În fortăreața raiului zidit.
Clădește-ne Tu, Doamne, bucuria
De a-Å¢i rămâne Å¢ie, toți, în tot;
Și eu și casa mea azi facem vot
Că-Å¢i vom sluji smeriți, toată vecia.
Martie 1985
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
