De nuntă (VIII)
Stau crengile-ncărcate de rod dulce,
Și vântul suflă-n pânzele de ploi,
Iar timpul seri romantice aduce,
Doar pentru voi.
Nuntirea voastră-i cântec de lumină
Și zâmbet printre norii cenușii,
Odihnă de argint sub lună plină,
De bucurii.
Ca stoluri lungi de păsări călătoare,
Copilăria voastră s-a tot dus,
Lăsând înțelepciune și candoare
Și dor nespus.
Zidind acum o vatră înstelată,
Ați strâns în jurul vostru-atâta cânt,
Cu dragoste sfințită și probată
În legământ.
Nimic nu va putea strivi iubirea,
Chiar piedicile-s aripi spre înalt,
Căci dragostea atinge nemurirea
Prin celălalt.
Toți filosofii lumii de s-ar strânge
Ca să explice dragostea de sus,
Gândirea lor de Biblie s-ar frânge
Și de Iisus.
Păstrați, de-aceea, arderea-i nestinsă,
Veghind în orice lucru sau cuvânt.
Noi vă dorim credință neînvinsă
Și Spirit Sfânt.
Cu binecuvântări de împlinire
Și cu dorințe-adânci de cer senin,
Venim să vă urăm doar fericire
Și mult amin.
La plugul vostru îngeri tari să tragă,
Și heruvimi vă stea de strajă-n porți.
Credința tot mai vie, mai întreagă,
Să-ndrepte sorți.
Și-acolo unde Domnul drum deschis-a,
Să v-avântați în zbor de porumbel,
Cu toată hotărârea-n piept, Larisa
Și Gabriel.
Sursa: www.florinlaiu.com
