De nuntă (I)
Deși străbatem vremi de-Apocalipsă
Și toamna lumii se-ncovoaie trist,
Deși credința intră în eclipsă,
Noi implorăm minunile lui Christ.
Noi încă ne întoarcem la Geneză
Și încă mai iubim ca în Eden
Și facem nuntă; facem o sinteză
De dor adânc și de cuvânt solemn.
Altarul începutului e gata
Și trâmbița răsună împrejur.
Mirată, vremea își oprește roata
Să vadă jertfă fără de cusur.
Curaj! Priviți ’nainte prin credință,
Distrugeți orice punte spre trecut!
Sunteți făcuți să smulgeți biruință
Chiar din înfrângeri și din nevăzut.
Lăsați-L pe Iisus să vă lumine,
Să vă sfințească pașii pe pământ.
El vă va duce zilnic spre mai bine,
Pe drumul Său adevărat și sfânt.
El vă va duce la izvorul păcii,
Din apele iubirii Lui să beți.
Vă va conduce astăzi și-n toți vecii,
În nesfârșite seri și dimineți.
Sursa: www.florinlaiu.com
