DAR PÂNĂ‚ CÂND?
Te mai aștept o clipă… Te mai îndemn odată,
Căci inima-Mi se zbate! Făptura Mea e toată
Cuprinsă de durere;
O, cum să-l văd că piere?
Å¢i-am dăruit viață murind zdrobit pe cruce,
Dar viața ta, tot chinuri in inimă-Mi aduce…
O, până când?
Am revărsat din slavă potop de bunătate,
Lăsând să cadă-asupra-ți lumini din veșnicie,
Ca să-ți arăt cărarea.
Dar iată, nepăsarea
Te-neacă-n încropeală, când tu te stingi de sete,
Veșmântul alb de nuntă, e totul numai pete…
O, până când?
Ascultă glasul vremii… E ceasul de pe urmă!
Auzi cum cerne pleava și tainele cum scurmă,
Rostindu-și judecata!
Dar care-ți va fi plata?
Citesc pe fața-ți pală și-n trupul tremurând,
Că încă nu ești gata. De nu acuma, când?
O, spune-mi când?
Ah, până când vrei oare să șchiopătezi într-una
De ambele picioare? Nu vrei să știi de-acuma
De-a duhului orbire?
Tu, plin de-ndreptățire,
În loc să-abați păcatul ce azi dospește-n tine,
Te lupți cu disperare ca să-1 ascunzi mai bine… Dar până când?
O, vino-ți dar în fire, amar jelindu-ți viața,
Când Tatăl încă astăzi nu își ascunde fața…
În sac și în cenușă,
Căiește-te! Și-o ușă
În cer îți stă deschisă: Isus cu drag te-mbie
Să cumperi aur veșnic, să bei din apa vie…
Mai zăbovești?
Florin Lăiu
Material preluat de la www.intercer.net
