Confruntarea finală
Autor Florin Laiu
Din lanțul viu de sânge și de duh,
Al marii lupte, spumegând sub soare,
Doar un moment mai stăruie-n văzduh:
E ultima, nespusa confruntare.
Istoria e-ntinsă ca un arc,
Și-un ultim test e pregătit săgeată.
Sub cele patru vânturi, pe catarg,
Speranța noastră suie spre răsplată.
Din nou va fi distrus Ierusalimul,
Din nou creștinii vor fi dați la lei,
Din nou păcatul va ajunge primul,
Și omul lui mai mare peste zei.
Da! Încă-odată se va-ntinde smoală,
Încă-un Silvestru, încă-un Constantin
Vor cimenta o pace mondială
De fier și lut amestecat cu vin.
Din nou va fi nevoie de un Luther,
Din nou husiții vor urca pe culmi.
Se va porni o nouă cruciadă,
O ultimă rușine astei lumi.
Un înger luminează tot pământul,
Vitejii sigilați se-aliniază,
Și-n timp ce alții leapădă Cuvântul,
Trezit infernul urlă și nechează.
Foc din adânc va izbucni de-odată,
Izvorul urii clocotind din veac.
În chip de Christ. Minciuna aclamată
Își va-ncheia lucrarea ei de drac.
Curând va fi trecută marea luptă,
Curând ne va răsare mântuirea
Și-n slavă, armonia întreruptă
Va transforma în cântec toată firea.
Doar azi mai poți s-alegi sigiliul sfânt
Ca mâine să nu porți stigmatul Fiarei.
Privește la Iisus în legământ,
Și teme-te de Dumnezeu – că mare-i!
Noiembrie 1988
Sursa: http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
