Chipul lui Christos
Autor Florin Laiu
Prea ieftine sunt vorbele de rouă
Și prea sublim e chipul lui Christos,
Să-L pot cuprinde-ntr-o cântare nouă,
Întregul cer în versu-mi zgomotos…
Căci orice-aș spune despre Domnul meu,
Abia atinge adevărul mare
Că El e necuprinsul Dumnezeu
Și-al nemuririi, al iubirii soare.
Și totuși El s-a coborât la mine,
Să-mi schimbe cupa marelui necaz.
Aproape L-am văzut printre suspine
Și cred că m-a atins duios și azi.
Sleit de suferinți, dar plin de dor,
Așa este Iisus Nazarineanul.
Umblând neobosit printre popor
Și împlinindu-și cu credință planul.
Așa este Iisus: numai putere,
Tot harul întrupat într-un Cuvânt,
Chivot de carne, Duh de înviere
Și Numele secret al Celui Sfânt.
Fără-ndoială, crucea Lui înaltă
Mi-a străjuit răscoala și pustia
Și, sigur nu va trece niciodată,
Cât se va-ntinde-n slavă veșnicia.
Bogată-n taină, radiind de pace,
E marea cruce a iertării mele,
Zadarnic încercat-am, a-L desface
Pe Christ, de crucea Lui, prin fapte grele.
M-am prins de incredibil, de lumina
Golgotei lui Christos ce-mi dă suflare.
Mă prind mereu, când mă apasă vina,
Să cer, căzut sub crucea Lui, iertare.
Împart smerit cu El povara lumii;
Prea grea-i planeta s-o pot singur duce.
De-aceea m-am legat cu șapte funii
De trupul biciuit și frânt pe cruce.
De-aceea cred și stărui în credința
Că voi putea odată să-L descriu,
Să-I zugrăvesc în viața mea ființa,
Să vadă lumea pe Christos cel Viu.
Februarie 1988
http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
