Cântare de aur
Autor Florin Laiu
Ce mult visat-am să-ți închin cântare
Din harpa mea de cuget și de sânge!
Iisuse, nu-Å¢i găsesc asemănare
Să știu cânta și nici să știu a plânge.
Că ai răbdat cu nesfârșită trudă
Sălbăticia mea de frate rău,
Și sufletu-mi murdar, aproape iudă,
Tu l-ai iubit mai mult decât pe-al Tău.
Nechibzuit, ingrat și demn de moarte
Că nu Te-am cunoscut când mă rugai,
Tu m-ai chemat statornic mai departe,
Și-acuma știu, ah, știu că Tu erai…
Să fie binecuvântată clipa
În care m-am născut a doua oară,
Când mi-ai oprit – de dragul cui? – risipa
Și din butuc m-ai prefăcut vioară!
Azi nu mai îndrăznesc să dau intrare
Nerușinatei arte de-a nu crede,
Și nu mai pot sufla cu nepăsare
Când inima-mi te roagă și Te vede.
Iisuse drag, Iisuse fără seamăn,
Cum de Te-ai coborât atât de jos?
Cu ce minune pot să Te aseamăn,
Din veacul îngâmfat și păcătos?
Cu drag semnez, aș vrea să scriu cu viața
Sub semnătura Ta dumnezeiască.
Iisuse, când va fi să-Å¢i văd și fața,
Cântarea mea să nu se mai sfârșească!
http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
