Cântare de argint
Al Tău, numai al Tău aș vrea să fiu,
Și de-aș putea s-adun ce-am vânturat,
Să mai câștig din vântul spulberat,
Când ceasul lumii bate a târziu!
Ci iartă-mă, Tu, Doamne, înc-odată;
După dreptate, iată-mă că pier,
Dar după mila Ta nemeritată
Salvează-mă și-înalță-mă la cer.
Sau, mai degrabă, toarnă-n mine cerul,
Focul dintâi și-o lacrimă de preț.
Privește-mă, topește-mă-n misterul
Iubirii Tale, ca să nu îngheț.
O, iată-mă aici, la voia Ta.
Aș vrea, Stăpâne, să mă iei la Tine.
Am obosit de muncile din mine
Și pace nu găsesc altundeva.
Sfințește-Mi ochii, orb față de lume
Să fiu și treaz pentru Cuvântul Tău.
Viteaz ca să spun binelui pe nume
Și răului să nu-i spun decât rău.
Răzbate Tu prin pavăza de ceață
În care mulți ne credem fericiți;
Profeții Tăi trimiși de dimineață
Să nu mai stea-n capitole păziți,
Ci să se scoale și să-nfrunte zeii
Care se bat pentru coroana Ta,
Pe-acești Nimrozi nerozi, pe derbedeii
Scandalizați de flamura de nea.
Întoarce-Te în viața mea, Stăpâne,
Și pune viața Ta în acești psalmi,
Ca până-n ziua zilelor de mâine
Ochii credinței să-mi rămână calmi.
Sursa: www.florinlaiu.com
