Calea către Christos
Autor Florin Laiu
Către Christos, privindu-L țintă,
Ajunge-voi într-un sfârșit
La capătul care-mi alintă
Dorința după infinit.
Către Christos, un singur dor,
Un singur drum de rațiune:
Sub crucea Lui să mă cobor,
Pe crucea mea să stau minune.
Pe calea ascultării-mi țin
Credința totdeauna verde,
Ca să-L urmez către senin,
Chemarea Lui să mă dezmierde.
Către Iisus, către Christos,
La crucea Lui și la domnie,
Ce poate fi mai luminos
Pentru vederea mea pustie?
Ce ideal și ce chemare
Pentru un suflet obosit,
Să capăt nu numai iertare,
Ci viitor desăvârșit !
Către Christos toată privirea,
Căci împrejur e strajă tare!
Ne-așteaptă mult nemărginirea
Și ziua de răscumpărare.
Către Christos chiar fără pâine,
Sau fără ochi, fără picior,
Spre El merg astăzi ca și mâine,
S-ajung, oricum, biruitor.
Numai de El speranța vieții
Cu toate bridele se-agață,
Până când zorii dimineții
Mi-l vor aduce clar în față.
Christos, comoara mea prezentă
Și viitorul meu cel mare;
Dorința ce-mi inspiri, ardentă,
Rămâie scrisă-n neuitare!
7 aprilie 1984
http://www.florinlaiu.com/poezie-azs-militanta/blog.php
