BINECUVANTARE

In timp ce stateam la rand intr-un magazin, ii povesteam prietenei mele cat de lenesi pot fi copii mei. Cand ma intorc de la munca de cele mai multe ori casa este deranjata.
“Cred ca in zilele noastre copiii sunt departe de ceea ce pot obtine. Ma indoi de spate adunand dupa ei, iar nici macar nu ma ajuta sa aranjez prin casa. Nu m-ar deranja chiar asa, dar femeia este privita rau cand casa este deranjata.”
“Nici nu stiti cat de binecuvantata sunteti?” – se aude un glasul femeii din  spatele meu.
“Mi-ar place sa mai gasesc casa in dezordine” spune ea. “Nu mi-ar pasa   sa-mi gasesc covorul ruinat sau vasele prin toata casa. Nu mi-ar pasa sa vad mormanul de rufe murdare ingramadite pana sus sau sosete care nu mai au pereche. Nici prin minte nu mi-ar trece sa spun cum arata casa mea. De fapt mi-ar place sa ma enervez, numai sa-mi mai pot strange odata copii in brate si sa le spun cat de mult ii iubesc.  Vedeti dumneavoastra copii mei au murit intr-un accident auto, iar acum sunt numai eu si sotul meu. Casa mea este acum curata, hainele sunt aranjate, iar vasele sunt la locul lor. Nu mai sunt amprente pe pereti, si nici pete misterioase pe covor. Nu se mai aude nici o cearta, nici usi trantite nici un raset sau  – “ mami ce mult te iubesc”. Vedeti cat de binecuvantata sunteti. Ce n-as da sa trec prin ceea ce dumneavoastra treceti acum. Mi-ar place sa mai pot sa-mi imbratisez copii, sa le sterg lacrimile, sa impart cu ei  visele lor. Doar sa ma mai uit cum se joaca. Daca as mai avea copiii, nu mi-ar pasa cum arata casa. As fi fericita sa am copiii langa mine.”

Acum voi intra in casa, cand voi vedea  imensul deranj, pot sa-mi treaca prin minte o multime de lucruri urate dar nu am sa uit niciodata cat sunt de binecuvanata ca imi pot strange in brate copii si le pot spune cat de mult ii iubesc.