A patra rugăciune
O, de s-ar deschide cerul și Te-ai coborî în slavă,
S-ar aprinde înălțimea de splendoarea Ta grozavă
Și s-ar despica în două munții în cuprinsul lor…
De lumina Ta s-ar umple Muntele Măslinilor.
O, dac-ai veni la mine într-o seară, pe la cină,
Eu Å¢i-aș dărui cu totul inima-mi de pace plină!
Să privesc odată chipul care-a suferit disprețul,
Pentru fericirea noastră a plătit cu sânge prețul.
Mă gândesc ades la Tine, la iubirea Ta adâncă,
La fântâna apei vieții ce mai izvorăște încă.
Doar un pas am mers spre Tine, și atât m-ai răsplătit,
Cum în inima-mi de carne nu m-aș fi cândva gândit.
Dacă voi intra vreodată în a nemuririi spații,
Ca în lumea înnoită îngerii să-mi fie frații,
Numai prin a Ta iubire voi păși în veșnicie,
Tu-mi vei fi și-acolo, Doamne, cea mai sfântă bucurie.
Ah, putea-voi eu, vreodată, să plătesc a Tale haruri,
Să-Å¢i întorc, putea-voi, oare, rodu-atâtor mii de daruri?
Știu, doar prin a Ta putere văd și ochii mei lumină,
Și-or vedea cu mult mai bine să-Å¢i dea jertfa lor deplină,
Când se va deschide cerul, când vei reveni în slavă
Și când idolii din inimi s-or preface în otravă.
Când cei alungați de lume vor vedea-mplinitul vis
Ca să guste fructul vieții în doritul Paradis.
Astăzi vezi a mele lacrimi. Tu știi, nu sunt în zadar.
Dă-mi puteri, Te rog, să birui viitorul ceas amar.
Și când razele străine mă vor doborî pe cale,
Să întinzi și peste mine áripa-ndurării Tale.
Sursa: www.florinlaiu.com
