Pe munti

Strajeri tacuti sub cerul de azur,
Cu varsta incepand de la Potop,
Regal invesmantati in albul pur,
Semete catedrale la un loc.

Hranindu-se cu ploi si cu zapezi,
Se-ascund sub val de ceata si de nor,
Se prind in joc cascadele si vezi
Uimire-n sufletul de calator.

Si sus pe creste vrei sa fii stapan,
Culegator de stele sa devii,
Rutina vietii, titluri jos raman,
Nimic sunt toate astea, tu o stii.

In fata cerului atunci te vezi,
Neinsemnat si rau, razbunator.
Te pleci naintea Domnului si crezi
In sangele si harul salvator.

                    Floare de colt, mai 2008