Porni crestinul lupta sfanta,
Purta in spate crucea sa,
Armura-i stralucea ca noua,
Caci tot mereu o curata.
S-a-ncins bine cu adevarul,
Neprihanire a-mbracat,
Pe cap cu coiful mantuirii,
El sabia Duhului si-a luat.
Din cand in cand o rugaciune,
Spre ceruri grabnic indrepta,
Parea ca dusmanii-s departe,
Si-acum in jur atent privea.
Ce de vitrini stralucitoare!
Ce de lumini, sunet ritmat!
Mii de soptiri ametitoare
L-au invitat si imbiat!
Mergea incet, uitase tinta
Spre care inca se-ndrepta,
Multe oferte si promotii,
La fiecare pas avea.
Si-n mersul sau atat de-agale,
Privind in jos ramase-uimit,
C-avea acum picioare goale,
La lupta nefiind primit.
Pierduse ravna Evangheliei,
Pierduse dorul de Isus,
De-a cerului Imparatie,
Locasuri pregatite sus…
Prietenos parea pamantul,
Afacerile prosperau,
Atat de rar mergea cu gandul,
La cele ce nu se vedeau.
Cutremurat, porni s-alerge,
Scutul credintei ridicand,
Nu mai privea pe unde merge,
Nici jos picioare sangerand.
Un inger i-oferi deodata,
Pereche, simple incaltari,
Sporeau viteza si solia
Mergea zburand spre patru zari.
Ce iti retine azi crestine,
A ta privire, al tau gand,
Sa nu alergi si tu cu mine,
Saraci, bogati avertizand?
Floare de colt, mai 2008
