Verdictul Iubirii
Cand Domnul Si-a aratat
In Paradis iubirea-I mare,
Omul facut s-afla-n pacat
Cazut sub trista-i apasare.
Desi, el fusese averizat
Ca Lucifer, rasculatorul,
A fost din ceruri alungat
Si-ar putea fi ispititorul…
Adam si Eva, n-au putut
Ca sa biruie marea ispita,
Caci amandoi ei au cazut
Din starea lor neprihanita.
N-au rezistat la ispitirea
Lui Lucifer cel travestit,
In sarpele ce cu vorbirea
Pe Eva, prima a amagit.
Si pe Adam nu a fost greu
De-al invinge-n incercare,
El a respins pe Dumnezeu
Si viata cea nemuritoare.
Cerul intreg ii deplangea
Fiind supusi sub osandire,
In moarte ce se-ntrevedea
Si le schimbase a lor fire.
Vesmantul cel stralucitor
De-o aureola inconjurat,
Ce strajuia imprejurul lor
Instantaneu s-a departat.
Speriati de-a lor infatisare
Au cugetat sa se ascunda,
Si la a Domnului chemare
Ei evitau sa mai raspunda.
Si-au cusut foi de smochin
Si-n sorturi ei s-au invelit,
Gandind, ca in planul divin
Vesmantul lor va fi primit.
Domnul Insusi le-a respins
Lucrarea lor dupa cadere,
Si in dreptate i-a convins
C-or sti de plans si durere.
Imbracamintea lor saraca
Din frunze-a fost inlocuita,
De Domnul, ce stia sa faca
O alta,-n vremea potrivita.
Atunci le-a dat fagaduinta
Ca-n grandioasa vrasmasie,
In lupta-avea-vor biruinta
Doar in Samanta-n bucurie.
Au trebuit ca sa priveasca
La timpu-acela indepartat,
Cand viata avea sa renasca
Peste-al blestemului pacat.
Si cand la ceasul implinirii,
In ceruri sus, timpu-a sosit,
Hristos, Samanta izbavirii
El S-a intrupat si-adeverit.
Samanta aceasta e Iubirea
Care-a crescut ca un Lastar,
Prinzand cu funii omenirea
Prin jertfa cea de la Calvar.
Si in mareata Sa implinire
A demonstrat cu precadere,
Ca numai viata prin jertfire
Va fi din moarte, si-nviere!
Prin anii ce s-au numarat
In secole lungi si-n milenii,
Faclia-I sfanta, a luminat
Atatea veacuri de vecernii.
Ea, a implinit fagaduinta
Prin forta raului zdrobita,
Si-a anulat in veci sentinta
A mortii vesnice, rostita.
Atat de tainica si intinsa,
Atat de scumpa si mareata,
Ea n-a putut sa fie invinsa,
Iubirea, iar ne-a dat viata!
Ea, ne-a adus iar biruinta
De mii de ani in asteptare,
Luand asupra Sa sentinta
Expusa-n jertfa salvatoare.
Flavius Laurian Duverna
22 Octombrie, 2007
