Veghere
In vremurile acestea grele
Ce-acum predomina viata,
Cand zilele ce vin sunt rele
Pe Terra, se asterne ceata.
Dar desi-ntunericul e mare
Si nori si negura se-ntinde,
Va lumina si mandrul soare
Pamantul de il va cuprinde.
Astfel, lumina stralucitoare
Va patrune-n orice ungher,
Pregatindu-ne-n schimbare
Cand vom fi toti luati la cer.
Deci la veghere, toti zelosi
Si seara si la miezul noptii,
Chiar la cantarea de cocosi
Sa fim trezi, pe zidul portii!
S-apreciem e vremea-acum
Ca nu cumva fara de veste,
Venind, noi obositi de drum
Sa dormim cat har mai este.
Cand usa harului s-o-nchide
Pentru tot omul pe pamant,
Nimeni n-o va mai deschide
Sa afle-al Domnului Cuvant.
Flavius Laurian Duverna
04 Octombrie, 2007
