Ultima speranta
Isuse Doamne, ce-ai venit
In lumea noastra muritoare,
Un plan avuta-I de-mplinit
Privind a ei rascumparare!
Pentru-a pacatului origine
Purtat, de ai nostri parinti,
Oamenii, in grele suspine,
De soarta stau, napastuiti .
Si toti cei apasati de boale
Avand in trupuri neputinte,
Si-au aflat prin Tine-o cale
De-a fi scutiti de suferinte .
Priviti ca resturi ale ciumii,
Dintre cei dragi indepartati,
Ajunsi sa fie spaima lumii,
Toti vreau sa fie vindecati .
Si incepand cu cei leprosi
Si cu acei dintre morminte,
Fiind declarati ca pacatosi,
Ei Ti-au iesit cu toti-nainte .
Si vreau sa simta fericirea
Si pacea dulce dintre-ai lor,
Sa scape de compatimirea
Oh, si de oprobiul tuturor!
Plecand si catre ei privirea
Cand strigand Te implorau,
Prin Tine au gustat Iubirea
In sanatatea ce-o primeau .
Si cei orbi, si surzi si muti,
Purtati in paturi zlabanogii,
Sedeau la rand ca sa-I ajuti
Si-n lacrimi asteptau ologii .
Voiau si ei sa poata merge,
Cei orbi, sa poata a vedea,
Si surzii, vorbele-a-ntelege
Si mutii gura, a deschidea .
Sa simta ei, cat e de dulce
Cand treci in viata sanatos,
Cat e de placut, de a aduce
La ai tai dragi, un mic folos .
Si pentru-a fi, in siguranta
Ca vindecarea vor obtine,
Ai ramas ultima speranta
Ca sa-i scoti, dintre ruine!
Tu ai fost ultima asteptare
Si-n sanatatea ce le-ai dat,
Cu toti, aflat-au vindecare
Prin haru-Ti ce le-ai aratat!
Flavius Laurian Duverna
27 Septembrie, 2007
