Trec zilele…

Trec zilele…

Trec zilele si se grabesc
Mai repede ca alta data,
Si anii ultimi se sfarsesc
Aducand marea rasplata .

Caci semnele ce se ivesc
In ceruri sus si pe pamant,
Parca-nadins ne amintesc
De rasplatirea Celui Sfant .

Domnul astfel ne vorbeste
Sa ne uitam catre smochin,
Cand crengile ii inverzeste
E-aproape vara, pe deplin .

Acum e timp, sa cugetam
La semnnele, cele ceresti,
Si mai intens, sa meditam
La zvarcolirile-omenesti .

Aceste semne dau in stire
Ca harul sfant e pe sfarsit,
Ca timpul pentru omenire
E foarte aprope de-mplinit .

Acum noi trebuie sa stim
Ca Fiul Omului e-aproape,
E chiar la usi, dar de voim
El este gata sa ne scape .

Salvarea poate sa ne dea
In acea zi, la a Sa venire,
Cand cei rai se vor zbatea
Lipsiti de Sfanta ocrotire .

Astfel vor alerga intr-una
De la o mare, la cealalta,
Zbatandu-se ca si furtuna
Zdrobita de stanca inalta .

Din miaza noapte-n rasarit
In cea mai mare disperare,
Cuvant, nu va mai fi gasit
In toata trista zbuciumare .

   Flavius Laurian Duverna
     01 Octombrie, 2007