Transformare
Autor : Flavius Laurian Duverna .
As vrea in zorii diminetii
Sa fiu ca bobul cel de roua,
Ce invioreaza sensul vietii-
Si-aducator de veste noua .
Sa stralucesc pe firul ierbii
Cand soarele e in rasarire,
Cand in padure iese cerbii
Sa afle-otava in odraslire .
Si-as vrea sa fiu ca picatura
De ploaie in binecuvantare,
Cazand din nori pe aratura
Ce-i pregatita, in asteptare .
Sa ud samanta semanata
In brazda calda din ogor,
Ca incoltirea-i minunata,
Sa se dezvolte-n ritm usor .
Intai sa creasca firul verde,
Apoi paiul spre-ngalbenire,
Si in coloritul ce se pierde
Sa se intrevada o-mplinire .
Sa creasca spicele in salbe,
Peste-al lastarilor frunzis,
Si holdele coapte si albe,
Sa-si dea rodul in seceris .
Sa fiu in Ploaia cea Tarzie
Prea mult dorita picatura,
Ce cade peste intreaga glie
Inviorand toate-n natura .
Si sa ma pierd in absolvire
In bobul din spicul deplin,
Ca sa ma aflu in regasire
Cuprins in harul cel divin .
Cand dupa marea secerare
Snopii-or fi stransi si legati,
Si asezati vor fi in granare
Pana la unul, toti numarati…
As vrea sa fiu in ceata celor
Cuprinsi in roadele bogate,
De Domnul Sfant si Creator
Ce iar va face, din nou toate .
Nu voi mai fi bobul de roua
In zori de zi, de dimineata,
Ci-o alta fiinta, voi fi noua
Cu Dumnezeu, fata in fata .
Nu voi mai fi nici picatura
De ploaie-n binecuvantare,
Ci chipul tot, toata faptura
Ca El voi fi, in asemanare .
In transformarea minunata
Prin haru-I sfant si uimitor,
Voi fi faptura nou creata
Reprezentand pe Creator .
Si-n toata sfanta vesnicie
Voi spune lumilor celeste,
Ca-ntr-a Golgotei tragedie
Viata mea de-apururi este .
