Ti-am spus, Isuse!…
Ti-am spus Isuse-n ziua asta
Despre nevoia sufletului meu,
Si numai Tu cunosti aceasta,
Necazul, cat mi-este de greu.
Sub apasarea lui nemiloasa
Ma simt bolnav si impovarat,
Caci zi de zi mult ma apasa
Cu-al sau bold de ne-ndurat.
As vrea, ca sa ma izbavesti
Din lantul ce ma tine strans,
Si puteri noi sa-mi daruiesti
Sa trec usor suspin si plans.
Cat de scumpa dezlegarea
Va fi si in sufletu-mi pustiu,
Si cat de dulce vindecarea
Sa traiesc as vrea s-o stiu!
Sa spun la toti ce numai Tie
In ceasuri ale imbolnavirii,
Ti-am spus cu mare bucurie
Nutrind clipele-nsanatosirii.
Sa spun ca glasul nevolnic
Mi-ai auzit, si mi-ai raspuns,
Si pasu-mi ramas statornic
Vointei Tale, a corespuns.
Si sa spun despre minunea
Prin indurarea Ta cea mare,
Ca ai raspuns la rugaciunea
Facuta-n ziua de incercare.
Caci Doamne, nu vei urgisi
In lumea aceasta niciodata,
Pe-un suflet ce se va zdrobi
De Stanca Vietii, incercata!
Flavius Laurian Duverna
30 Septembrie, 2007
