Te-am intalnit…

Te-am intalnit…

Te-am intalnit Isuse Doamne,
Odata in frageda-mi pruncie,
Pe la inceputul unei toamne
Din preascumpa-mi copilarie .

Fiind in clasa, si la scoala,
Am primit dar doua carticele,
Si-un loc in inima mea goala
Gasitu-sa, atunci pentru ele.

Si la lectia aceea, de religie
Doamne,-ai vorbit inimii mele,
Care-astepta, multe sa stie
Despre-adevarul pan-la stele .

Despre puterea-Ti creatoare
Cu-a Sa marime in Univers,
Despre iubirea Ta cea mare               
Cu-adancul ei ecou nesters .

Te-ai coborat la mintea mea
Sa pot Cuvantul sa inteleg,
Din veci ca Tu esti pururea…
Si-al vietii mister sa-l dezleg .

Si sa ma prind intotdeauna
De bratu-Ti sfant si salvator,
Ce el condu-sa-ma intruna
Pe-a vietii drum, tot calator.

Multumesc, Isuse Doamne !
Caci intemperii, ale vremii,
N-au putut sa ma rastoarne
Nici chiar in viscolele iernii…

De pe cararea ce-am pornit
S mi-am gasit o mangaiere,
In Sfantul Tau Cuvant rostit
Ce in dureri mi-a dat putere.

Tu, mi-ai fost pavaza si scut !
Tu, mi-ai pazit cararea mea !
Si cand puteri, eu n-am avut
Sa duc povara ce-a fost grea…

Mi-ai usurat-o, in rugaciune
Ce mi-am rostit-o cu ardoare,
Din foc sa ies ca un taciune
Sub grija Ta cea salvatoare !                            
                                                     
      Flavius Laurian Duverna 
         25 Februarie, 2007 .