Strajerule!

Strajerule, care veghezi
Pe ziduri sus, neincetat,
Azi, sufletelor datorezi
Cuvantul vietii adevarat !

Ramas la postul de paza
Ca veghetor intotdeauna,
Cu inima aceeasi, treaza,
Sa fii, cand sufla furtuna !

Sa-ti implinesti misiunea
Ce-acum ti s-a-ncredintat,
Si pune-ti toata pasiunea
In sarcina ce-ai de purtat !

Prin vanturi aprige si ger,
Caldura si-arsita ei mare,
Sus pe ziduri, esti strajer
Cu trambita rasunatoare !

Si cand nenorocirea vine
Si se-abate inspre cetate,
Tu nu uita, ca-ti apartine
Atatea vieti incredintate !

Daca dusmanu’-n armura
Ale cetatii porti le sfarma,
Tu pune-ti trambita la gura
Si da semnalul de alarma !

Poporu’ -atunci la datorie
Prin tine astfel, s-o trezi,
Caci el nu are cum sa stie
Daca trambita, n-ar auzi .

La al ei glas, prevestitor
La porti va fi in aparare,
Prin pretul vietii, jertfitor,
Sparturile, sa le repare .

Caci el va fi reparatorul
Al drumurilor daramate,
Denumit si restauratorul
Ce le-o face-a fi umblate .

Va ridica prin stramtorari
In fruntea omenirii intregi,
Prin lupte mari si cercari
Steagul alb al sfintei Legi .

Cand in intreaga omenire
Doar doua tabere vor fi,
Nu-si va uita a sa menire
Pe Dumnezeu de a-L mari .

Caci prin a lui statornicie
El va-nalta Sabatul Sfant,
In toata lumea sa se stie,
Ca e o Lege, pe pamant !

    Flavius Laurian Duverna
         17 Mai, 2007