Spre aceeasi nazuinta
Si daca ani si vremuri trec
Peste durerea-mi arzatoare,
Cu Tine Doamne, sa petrec
Oricat ar fi de grea si mare!
Sub scutul Tau mare si sfant
Sa imi gasesc linistea dulce,
Si sufletu-mi de truda-nfrant
Sa-l pot pleca umil sub cruce .
Sa pot pricepe, ca spre mine
Te-ai aplecat sa ma mangai,
Desi durerea, strans ma tine
Zdrobindu-mi fragilul calcai .
Mi-ai dat sfanta fagaduinta
Mult nazuita in asteptarea,
Ce s-o implini prin biruinta
Si-mi va aduce vindecarea .
Si daca acum e sa mai sufar,
Si sa mai port jugul durerii,
Sa fiu ca floarea cea de nufar
Ce se inchide-n pragul serii!
Si-apoi in zori de dimineata
Sa-ndrept corola catre soare,
Ca razele-i prn nori si ceata
Sa-mi poata aduce inviorare .
Caci Doamne, nu vei urgisi,
Pe nici un suflet, ce el vine,
La Tine-n lacrimi de-a simti
Fagaduintele, dulci si divine .
Si nu m-oi departa de Tine,
Oricat voi fi supus durerii,
Caci peste lacrimi si suspine
Tu torni aleanul mangaierii .
Si cand va fi ziua cea mare
Cu ceasul ei maret si sfant,
Cu mult ravnita vindecare
Sa sar in sus, vesel sa cant!
Si daca pana atunci vor trece
Inca zile si clipe-n suferinta,
O, Doamne, eu le voi petrece,
Gandind la-aceeasi nazuinta!
Flavius Laurian Duverna
04 Martie, 2007
