Semnul dragostei
Ca murmurul de apa lina
Al unui izvoras sclipind,
Asa e Dragostea Divina
Cu jarul Ei de foc lucind.
Cum curge usurel la vale
Spaland pietrisul intalnit,
Asa si Dragostea in cale
Spala pe cel ce a gresit.
In susurul bland si subtire
Ea poarta dorul cel curat,
Si duce vesnica amintire
A ranilor, ce Le-a purtat.
In Ghetsimani la judecata,
Si pan-la muntele Calvar,
Pe cruce ca si o rsaplata
Si-a golit groaznicul pahar.
Si-n toata sfanta vesnicie
Va fi mereu re-analizata,
Ca cea mai buna marturie
Din opera rascumparata.
Totusi Ea nu se va sfarsi
Prin cercetari in studiul ei,
In timp ce oamenii-or trai
Dupa exemplul Dragostei.
Si-n tot maretul Univers
Cu zeci de mii de Galaxii,
Va straluci dorul nesters
Al Dragostei din vesnicii.
Flavius Laurian Duverna
02 Octombrie, 2007
