Rugaciunea profetului Daniel
Doamne, Dumnezeule mare si infricosate! Tu care tii legamantul
Si dai indurare celor ce Te iubesc, pazind poruncile si cuvantul!
Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai si indaratnici,
Ne-am abatut dela porunci si oranduirile Tale! Suntem nevrednici!
N-am ascultat pe robii Tai, proorocii, care intotdeauna au vorbit,
In Numele Tau, imparatilor nostri si capeteniilor noastre deslusit,
Si parintilor nostri si la tot poporul, de multe ori-n jale si suspine!
Tu, Doamne, esti drept, iar noua astazi, intre straini ni se cuvine,
Noua tuturor oamenilor lui Iuda, si tuturor locuitorilor Ierusalimului
Si intregului Israel, fie ei aproape, fie departe, pe fata pamantului,
In toate tarile in care i-ai risipit, ca sa ni se umple fata de rusine,
Din pricina faradelegilor de care s-au facuti vinovati fata de Tine!
Doamne, noua ni se cuvine sa ni se umple fata de rusine, smeriti!
Da, noua, imparatilor nostri si capeteniilor noastre, -de-a fi umiliti-
Si parintii nostri, pentru c-am pacatuit impotriva Ta toata suflarea!
La Domnul Dumnezeul nostru bun este insa indurarea si iertarea!
Impotriva Lui ne-am razvratit! Si n-am ascultat de glasul Domnului
Dumnezeului nostru, ca sa urmam intocmai drept, dupa legile Lui,
Care le pusese inainte prin robii Sai, proorocii, pentru neprihanire,
Ci Israel a calcat Legea Ta si s-a abatut, astfel facand nelegiuire,
Ca sa n-asculte de glasul Tau! Deaceea ne-au si lovit blestemurile
Scrise-n Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, nu binecuvantarile!
Pentru ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, El a implnit, astfel,
Cuvintele pe care le rostise impotriva noastra, ca un popor infidel,
Si impotriva capeteniilor noastre care ne-au carmuit in necredinta
Si au adus peste noi o mare nenorocire asa cum niciodata-n fiinta,
Si nicaieri nu s-a mai intamplat, ca poporul sa fie supus strainului!
O nenorocire ca cea, care a venit cu groaza asupra Ierusalimului.
Dupa cum este scrs in Legea lui Moise, toata nenorocirea aceasta
A venit peste noi, si noi nu am rugat pe Domnul, sa ne ia napasta,
Nu ne-am intors dela nelegiuirile noastre, sa umblam in ascultare,
Si nu am luat aminte la adevarul Tau, si la dragostea mantuitoare!
De aceea si Domnul a vrut, nenorocirea aceasta sa vina peste noi
Caci Domnul, Dumnezeul nostru Sfant, care ne-a aruncat in noroi
Este drept in toate lucrurile pe care le-a facut, pentru poporul Sau,
Dar noi n-am ascultat glasul Lui cand zicea sa ne departam de rau.
Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, taria Ta de lauda e vrednica!
Caci ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului, cu mana puternica,
Si Ti-ai facut un nume mare, cum este El azi, printre alte popoare!
Noi am pacatuit, si savarsit nelegiuire, n-am varsat lacrimi amare!
Dar, o Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta
De la cetatea Ta Ierusalimul, caci s-au pustiit bucuria si veselia sa,
De la muntele Tau cel sfant! Caci din pricina prea multelor pacate,
Si din pricina nelegiurilor parintilor nostri, ce-au facut nedreptate,
Este Ierusalimul si poporul, de rasul tuturor celor ce ne inconjoara.
Asculta dar Dumnezeul nostru! Izbaveste-ne Tu de aceasta ocara!
Asculta rugaciunea, si cererile robului Tau, din slava Ta cereasca!
Si pentru dragostea Domnului, lasa fata Ta sfanta sa straluceasca
Peste sfantul Tau locas pustiit. Pleaca urechea Dumnezeule, acum!
Si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile facute scrum,
Ale noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau sfant!
Caci nu pentru neprihanirea noastra, Iti aducem aminte prin cuvant,
Ci pentru indurarile Tale cele mari, ochii nostri intruna lacrimeaza!
O! Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte Doamne! Si lucreaza!
Nu zabovi! Din dragoste pentru Tine, scapa-ne din mana celui rau,
Caci Numele Tau, e chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!
Flavius Laurian Duverna
01 Noiembrie, 2007
