Rugaciunea lui Iona
In stramtorarea mea, am chemat pe Domnul
Si m-a ascultat. Nu mai cunosteam somnul!
Din mijlocul locuintei mortilor, Te-am strigat
Si mi-ai auzit glasul, cand eu eram disperat.
Si totus m-aruncasei in adanc, in inima marii
Unde rauri de apa ma inconjurasera pierzarii,
Toate valurile, toate talazurile Tale au trecut
Peste mine, tarandu-ma cu ele in necunoscut.
Ziceam: O! sunt lepadat dinaitea ochilor Tai!
Dar iaras, voi revedea Templul Tau cel sfant!
Apele au navalit peste mine si m-au acoperit
Pana aproape sa-mi ia viata, ele m-au-nvaluit.
Papura-n jurul capului meu s-a-mpletit in trei;
M-am pogorat pana la temeliie muntilor grei,
Si zavoarele pamantului ma incuiau pe vecie
Dar, Tu m-ai scos viu din groapa, cu bucurie,
Doamne Dumnezeul meu cel plin de-ndurare
Cand imi tanjea sufletul in mine, cu infocare,
Mi-am adus aminte de Domnul, si-n suspine
Rugaciunea mea-n jale, a ajuns pana la Tine!
Din Templul Tau cel sfant, simtind ca ma ierti,
Nu voi uita ca cei ce se lipesc de idoli deserti
Indeparteaza dela ei milostivirea Ta cea mare.
Eu insa, voi aduce jertfe, pentru a Ta-ndurare.
Cu-n strigat de multumire si de recunostinta,
In bucuria si veselia sufletului plin de cainta
Imi voi implini juruintele pe care le-am facut!
Mantuirea vine dela Domnul, puternicul Scut.
Flavius Laurian Duverna
05 Octombrie, 2007
