Roade ale iubirii
O, Doamne, daca anii trec
Alaturand veac dupa veac,
Sa-mi ajuti viata sa petrec
Si voia-Ti pururea s-o fac .
Si sa inteleg, ca-s trecator
Pe-acest pamant blestemat,
De cand omul, ne-ncrezator
Porunca sfanta Ti-a calcat .
Si ca de-atunci, necontenit
S-a distantat el de Cuvant,
Mergand pe drumul ratacit
Departe de planul cel sfant .
Caci omul care-a fost creat,
Ca sa umple-ntreg pamantul,
Sa-l stapaneasca, era dotat
Cu minte, de-a fauri gandul .
Sa faca planuri indraznete
Pamantul sa-l colonizeze,
Si noi Edenuri in frumusete
Minunile sa-si demonstreze .
In preamarirea Celui Sfant
Ce-n lucrarea desavarsirii,
Din vesnicie, prin Cuvant
Revarsa, roade, ale Iubirii .
Flavius Laurian Duverna
28 Mai, 2007 .
