Peisaj de toamna
Cand frunzele ce-s ruginite, cad toamna pe pamant
Si-l invelesc, in asternutul lor funebru-n val de vant,
Cand pomii verzi odata, raman de imbracaminte goi
Atunci sunt zile mohorate, si zilele sunt reci, cu ploi .
In aer sufla vantul aspru, neavand ’naintea lui hotar
Si se cutremura crunt codrii, de-al lui cumplit itinerar,
In scorburi si in ascunzisuri, stau pasarile nemiscate
Si animalele padurii, in vizuini, ascunse stau culcate .
Pe ceruri trec cocori, zburand spre regiuni mai calde
Trec pasarile calatoare, cu doru-n ape sa se scalde,
Calatoresc in carduri mari, ducandu-se spre miaza-zi,
S-ajunga-n locuri priincioase, unde pot viata si-o trai .
Ele-si cunoaste timpul, si vremea lor privind pe ceruri
Stiu cand pleaca si cand vine, si se-aduna-n carduri,
Din instinct se supun legii, ce le-a lasat-o Dumnezeu,
Si ani de ani peregrinand, vointa Sa, implinesc mereu .
Flavius Laurian Duverna
27 Septembrie, 2007
