Peisaj de iarna
Cad fulgii albi, incet in jos
Cand isi misca norii ciurul,
In mod sublim si maiestos
Ei aratandu-si viu conturul.
Venind in calea lor zglobii
Fluturasi multi, in bucurie,
S-aseaza-n straturi argintii
Peste pamant ca o mantie.
O, Doamne, cum ai randuit
In planul Marii-Ntelepciuni,
Chiar timpul Iernii de dorit
Sa fie,-mbracata-n minuni!
Ce minunat e-al ei vesmant!
Ce-asa splendid s-a asezat,
Peste copaci, peste pamant
Si totu-n alb, e impresurat!
Cum ca de roade incarcate,
Crengile de pomi s-apleaca
Inspre pamant sub greutate,
De trunchi sa nu se desfaca.
Sub albul clar, cel mai curat
Prin aer fulgii mari se-alint,
Si cand privesti, ce minunat!
Iti pare ca-i totul de-argint.
Prin multele minuni create
Ce te incanta cand privesti,
Ajuta-ne, Doamne in toate,
Sa vedem cat de mare esti!
Sa-Ti vedem faima, in taria
A multor legi, in carmuire,
Ce ne vorbesc, de maiestria
Ca-s puse sub desavarsire.
Flavius Laurian Duverna
26-01-2005, Stia- Arezzo, Italy
