Odiseea Mesianica
Evocare Biblica, in sapte episoade
Episodul 7
Irod
Rama, plangeri si lacrimi amare ; Rahela isi
plange copiii; si nu vrea sa se mangaie pen-
tru copiii ei, caci nu mai sunt!”
,Asa vorbeste Domnul: Opreste-ti plansul,
opreste-ti lacrimile din ochi; caci truda iti
va fi rasplatita, zice Domnul; ei se vor in-
toarce iarasi din tara vrajmasului.
,,Este nadejde pentru urmasii tai, zice Dom-
nul; copiii tai se vor intoarce in tinutul lor!”
Ier. 31, 15 – 17
Si, dupa ce Magii au plecat
In vis lui Iosif cand dormea,
Indata-un inger, i s-a aratat
Si catre el, vorbindu-i zicea:
-,,Tu scoala-te, acum indata!
Ia Pruncul! Ia si pe mama lui,
Fugi in Egipt, si deocamdata,
Planul ceresc e-al Domnului.”
,, Acolo-ai sa ramai o vreme
Pan-ce Eu din nou voi spune,
Caci nu mai ai de ce te teme
De a te intoarce in zile bune.”
,,Si iata, ca-ti fac o-nstiintare:
Irod, acum Pruncul va cauta,
Sa-L gaseasca, sa-L omoare,
Nemultumirea, de a-si arata.”
,, Caci el se zbate in manie
Sa poata stinge vestea buna,
Tiran si framantat de gelozie
Va izbucni, ca si-o furtuna.”
Si Iosif, de graba s-a sculat,
A luat pe Prunc si pe Maria,
Si spre Egipt, toti au plecat
Sa scape pe Pruncul Mesia.
Si-a asteptat mult Imparatul
Ca Magii dusi sa mai revie,
Zicand ca e deschis palatul
Pentru-ai primi cu bucurie.
Si dupa ce-a trecut o vreme
Destul de lunga-n asteptare,
S-a hotarat la el sa-i cheme
Pe toti aprozii-n graba mare.
N-au trebuit cercetari multe
Ca toti sa poata sa-nteleaga,
Ca Magii n-au vrut sa asculte
Pe la Irod ca sa mai mearga.
Gandind acum c-au si ajuns
Acolo, in tara lor din Rasarit,
Inseamna ca-au tinut ascuns
Despre copil cum L-au gasit!
Atunci, Imparatul s-a maniat
Si-n supararea-i foarte mare,
Vazand ca Magii l-a inselat
Si s-au intors, pe-alta carare…
La gandu-ntoarcerii, turba,
Ca mai de mult n-a priceput,
Si-n sinea lui, el se intreba :
,,Ce poate fi-acum de facut?”
Atunci in minte-a nascocit
Pe loc un plan de nimicire,
Un plan de martiraj cumplit
Ce nu mai intarzia zabovire.
Si cum dela Magi el aflase
Cand sus pe cerul instelat,
O stea in lumina se-aratase
Vestind acel mare Imparat…
A socotit spre-a se-ntelege
Copilul cand s-ar fi nascut,
Copil, ce-urma sa fie Rege
Dupa cum Magii, au vazut.
Dupa catva timp, de socotit
Cam cata vreme-ar fi trecut,
De cand si Magii au pornit
Sa afle Pruncul nou nascut…
A stabilit de grab s-omoare
Pe cei de parte barbateasca,
Pe toti pruncii, fara crutare,
Niciunul sa nu mai traiasca!
Si la Betleem au fost trimisi
Si-n toate-acele imprejurimi,
(Pruncii mici, spre-a fi ucisi )
Ostasii cruzi, fara de inimi.
Si-au junghiat in jale mare
Pe toti, dela doi ani in jos,
Ca prin aceasta razbunare
Sa fie prins si-ucis Hristos.
Astfel, s-a implinit profetia
Cum Dumnezeu a instiintat,
Prin proorocul Sau Ieremia
Atunci, cand El a declarat:
,,Un tipat se aude in Rama!
Si-i plangere si bocet mult,
Rahela, isi vesteste teama
Ostasii cruzi, insa n-ascult.”
,,Ea isi jeleste-ai sai copii
Si nu primeste mangaiere,
Ca nu mai sunt intre cei vii,
Cuprinsa-i toata de durere!”
Dupa o vreme,… oarecare,
Irod, Imparatul crud a murit,
Ducand cu el osanda mare
Pentru pruncii, ce-a jertfit.
Din nou, un inger se arata
Lui Iosif noaptea, iar in vis,
Zicand:-,,Scoala-te, indata!
In fata drumul ti-e deschis.”
,,Ia Pruncul si pe mama Lui
Si mergi in tara, c-au murit,
Toti cei ce viata Pruncului
Au cautat mult si-au ravnit.”
Iosif pe loc, a ascultat de el,
A luat pe Prunc si pe Maria,
Si iar, ei s-au intors in Israel
Sa-L aiba in grija pe Mesia.
Doreau acum sa locuiasca
In Betleemul drag, regasit,
Si ei copilul sa si-L creasca
Ca intai nascut si prea iubit.
Dar cand ei veste-au auzit
Cum ca-n Iudeea, Arhelau,
Domneste dupa ce-a murit
Irod, al sau tata, se temeau.
Stau in cumpana, gandind
Spre care cetate s-apuce,
Si tot planuind, si socotind
Au inteles ca-s la rascruce.
Si tot Domnul, i-a instiintat
Sa se retraga din Iudeea,
Si ei, ascultand au plecat
Sa locuiasca, in Galileea.
De ingerul ce-a fost trimis
Ei s-au convins, povatuiti,
Primind cu gandul deschis
In toate ce-au fost sfatuiti.
Mergeau cu inima impacata
Ca Domnul poarta grija lor,
Pe-acelas drum de alta data
Ducand cu ei un Pruncusor.
Prin greutatile ce au trecut
Dela venirea lor la-nscriere,
Ei amandoi, au recunoscut
C-au implinit o Sfanta Vrere.
Si tot astfel, de-aci inainte
Increzatori caci Dumnezeu,
Le-a ingaduit, invataminte,
Il vor urma cu drag mrereu.
La Nazaret, s-au restabilit…
Pruncul crescand an de an,
Prin prooroci cum s-a vestit
Caci El va fi, Nazarinean.
Si-astfel, El zilnic se-ntarea
Facand in jur tot fapte bune,
In Duhul Sfant, ce-L ocrotea
Si era plin de intelepciune!
Flavius Laurian Duverna
19 Decembrie, 2007
