Odiseea Mesianica
Evocare Biblica, in sapte episoade
Episodul 6
Magii
de aproape.
O stea rasare din Iacov,
Un toiag de carmuire se ridica din Israel.
El strapunge laturile Moabului,
Si prapadeste pe toti copiii lui Set.”
Num. 24, 17
Era atunci, in vremea aceea,
Ce S-a nascut Pruncul Isus,
Ca sa domneasca in Iudeea
Un Imparat rau, pe rele pus.
Era Irod! Si el nu cunostea,
Nimic din ce s-a intamplat,
Caci viata sa si-o petrecea
’N-orgii desarte, si-n pacat.
El, dela Magi, care-au venit,
Din-acel Rasarit indepartat,
Cand ei la curte-au poposit
Despre copil, ingrozit a aflat.
Cand au ajuns, au intrebat,
Sa-L gaseasca mai curand:
– ,, Unde e Pruncul, Imparat?
La El vrem, in primul rand!”
,,Fiindca-am vazut in Rasarit
O alta stea, pe bolta cerului,
Si-acuma noi, deci am sosit
Pregatiti, sa ne-nchinam Lui!”
,,El, este Imparatul cel vestit
Din vremuri vechi indepartate;
Acum cand steaua, a rasarit,
Ea ne confirma acestea toate.”
,,Caci un toiag de carmuire
Ne-anunta acea stea aratata;
Si-n Israel, va fi multa marire,
Din ziua aceasta insemnata.”
,,El va domni prin fapte mari
Ca fiind Suprem Judecator,
Spre-a birui, pe cei mai tari,
Si liberand, pe prinsii lor.”
,,De El, vor asculta popoare
Iar neamurile-or fi luminate,
Sub marea-I binecuvantare
Vor fi atrase, spre El toate.”
Cand toate acestea a auzit,
Ca s-a nascut un alt Imparat,
Regele, s-a tulburat cumplit
Si-orasul s-a inspaimantat.
Ierusalimul, a fost tulburat
Fiind cuprins de mare teama,
Caci Imparatul, a convocat
Pe preotii cei mai de seama.
Si chiar pe-nvatatii cei mari
Sa afle, repede de va putea,
Dela acesti vestiti carturari,
-,, Hristos, unde s-ar nastea?
,, – In Betleemul din Iudeea!”
Ei au raspuns toti intr-un glas,
,, Caci in proorocia lui Miheia
Iata, asa s-a scris si a ramas!”
,,Tu, Betlteeme, tara lui Iuda,
Nu esti cea mai neinsemnata,
Caci dintre toate, tu esti ruda
Din semintii ce-ai fost aratata.”
,,Din tine, va iesi Capetenia,
Pentru poporul meu Israel;
Tu-ai fost aleasa, semintia,
Din care-astfel, s-o naste El!”
Atunci indata, Irod a chemat
Pe Magi la el sa ii descoase,
Si dela dansii spus, el a aflat
Cand Steaua sus se aratase.
Si-apoi, i-a trimis la Betleem,
Zicandu-le: – ,, Sa cercetati,
Cu de-amaruntul, sa vedem,
Minunea aceasta s-o aflati!”
,, Cand Pruncul, i-L veti gasi
Sa-mi trimeteti repede stire,
De grab sa vin, – n-oi zabovi-
Sa ma inchin, intru cinstire.”
Dupa ce Magii, au ascultat
Pe-acest Imparat prefacut,
S-au ridicat toti si-au plecat
Spre Betleemul necunoscut.
Din nou, sus steaua s-a ivit
Pe cer mergand-naintea lor,
Cum i-a condus din Rasarit,
Tot ea le-a fost indrumator.
Au mers asa, pana-au gasit
Unde se-afla-acel Prunc Isus,
De-asupra locului deja numit
Steaua se-oprise pe cer sus.
Nu mai mergea, statea pe loc
Si-acum era mai luminoasa,
Si raze sfinte, in dari de foc,
Se coborau spre acea casa.
Toti s-au umplut de bucurie
Cum Domnul asa i-a condus,
In cea mai lunga, calatotrie,
Prin steaua luminand de sus.
Intrand in casa ce-au vazut?
Un Prunc ce sta cu mama lui,
S-au minunat, dar au crezut
Vestirea sfanta, a Domnului.
S-au aruncat pan-la pamant,
Smeriti si-umili, s-au inchinat,
In fata Pruncului Prea Sfant
Intelepciunea, ei si-au plecat.
Si-apoi, visteriile-au deschis
Si-au adus daruri insemnate,
Intocmai, cum se afla scris
In prea vestitul sul de carte.
Aur lucind, a fost intaiul dar
Ce ei Pruncului, I-au oferit,
In dulci sclipiri de chilimbar
Ei, toti bucurosi, I-au daruit.
Si tamaia, mult mirositoare,
Si smirna cea de-mbalsamat,
Ele a-ntregit, in complectare
Comoara ce Magii-au purtat.
In urma, ei au fost instiintati
De Dumnezeu noaptea in vis:
– ,, Pe la Irod, sa nu mai dati,
Nimic voi lui, n-aveti de zis!”
Si ei, intorsu-s-au in tara lor
In voia cea buna-ascultarii,
Pe un alt drum, mai ocolitor,
Spre-a implini planul salvarii.
Flavius Laurian Duverna
Va urma
